Alb de rai

Mă priveai cu o atenție aproape milimetrică

Și ochii tăi păreau a fi din obsidian.

Trupul tău era aruncat la întâmplare pe pat

Sprijinit într-un colț de pernă

Pe care mai dăinuiau încă

urmele vechilor clipiri.

Brațele mele dădeau la o parte

noaptea din preajma ta.

Lumină rece de afară.

Pre-sărutul din tine

Mă lăsa privit cu atenție

Altfel nu-mi explic de ce toate

Cicatricile mele de învins

Alunecau de pe mine

Până când eram alb,

Alb de rai,

În privirea ta de obsidian...