De noapte

Era o noapte rece

Și vântul șuiera a îndrăgostiți

Care-și rosteau numele.

Și eu simțeam cum se rostogoleau

Privirile tale pe trupul meu

Și eu sorbeam rotirile tăcerilor tale

Prin mine.

Sânii tăi cei albi.

Visele mele cu tine,

Visele tale cu mine,

Mă orbeau...

Capul meu se odihnea pe coapsa ta dreaptă.

Mâinile tale îmi împleteau flori în păr.

Alb de rai

Mă priveai cu o atenție aproape milimetrică

Și ochii tăi păreau a fi din obsidian.

Trupul tău era aruncat la întâmplare pe pat

Sprijinit într-un colț de pernă

Pe care mai dăinuiau încă

urmele vechilor clipiri.

Brațele mele dădeau la o parte

noaptea din preajma ta.

Lumină rece de afară.

Pre-sărutul din tine

Mă lăsa privit cu atenție

Altfel nu-mi explic de ce toate

Cicatricile mele de învins

Alunecau de pe mine

Până când eram alb,

Alb de rai,

În privirea ta de obsidian...

Roșu cu eu și tu

Eram undeva, cândva.

Pe cer malurile soarelui se roteau,

părul tău galben se spulbera în falduri de cortină 

trasă în grabă peste alb

și păreai goală

și păreai altceva.

O distanță bizară

se insinua ștearsă

în apropierea asta a noastră.

Încercai să-mi spui ceva

fără să îmi spui neapărat

cuvintele de care era nevoie.

Mă lăsai să deduc.

Piatră tânără

de ars inimi:

roșu cu eu și tu...

Eram undeva, cândva.

Pe cer malurile soarelui se roteau,

părul tău galben se spulbera în falduri de cortină 

trasă în grabă peste alb

și păreai goală

și păreai altceva...