Exuvii

Secundele îți șopteau în ureche numele meu

alergam prin carnea ta

și mâinile tale reci

îmi desenau pe chip

lumini rătăcitoare.

Tu erai temătoare

și soarele îți era prieten.

Lipiți de azi și de mâine

eram doi copaci albi

pe care îndrăgostiți scrijeleau

nume de iubiri secrete...

Doar eu

și tu

și ochii...

Sensul tăcerii mele

 

Și eram fericit
și sorbeam din buzele tale
sensul tăcerii mele...

Tu mai aveai o singură țigară
și-mi zâmbeai
și eram cel mai frumos pe care l-ai iubit
și erai cea mai frumoasă pe care o iubisem.

În inima ta era cald
ca într-un cuptor cu pâine
și picături de sudoare
îmi alunecau pe tâmple.

Brațele tale subțiri erau răstignite în mine
și nu-mi păsa de eram
viu sau mort
da sau nu
rău sau bine...

Scrisoare

 

Eu sunt în preajma ta
asemeni cerului,
asemeni păsărilor de pe cer,
asemeni copacilor la care te uiți când ești melancolică...

Te sărut de fiecare dată când vântul
îți atinge chipul și buzele și părul
pentru că eu sunt vântul
și spulber cu inima mea
umbrele care-ți stau în cale.

Te aștept mereu
și simt,
simt în zâmbetul meu
când pe tine te doare.

Și tu ești frumoasă,
mereu frumoasă,
mereu în fața mea...

Înăuntru

Înăuntrul meu o mare de sânge își arde corăbiile
și se sărută clipele între ele
asemeni razelor de soare cu lumina.

Mamă, ce-ai făcut cu soarele tu prima
de s-au aprins atâtea corabii
și s-au tocit atâtea săbii
înăuntrul meu?

Uneori înțeleg de ce stă înăuntrul meu înăuntru:

sunt atâtea corăbii care ard
sărutului lumina...

Aseara

Cuvintele mele erau desprinse unele de altele
înecate în negru
asemeni respirației tale în întuneric
asemeni tăcerii mele de nemernic.

O lupta stranie se da
între tăcerea mea și respirația ta
între tăcerea ta și respirația mea.

Afară un șarpe lung târându-se...

Fereastra ochiului tău ținea luna
în timp ce eu mușcam din respirația ta
cuvintele mele desprinse unele de altele.

Șarpele de afară se încolăcise în jurul pereților...

Pielea mea albă, ca de mort
te iubea...