Răspuns

De fiecare dată când te sărut

picăturile de lumină care se lovesc de pleoapele mele 

îmi lasă impresia unei camere mari, uriașe,

dintr-un alt secol.

Eram împreună într-un alt secol

și părul tău cel galben tremura timid pe malul Rinului,

altfel de ce mi-aș aduce aminte de după-amiaza aceea

pe malul Rinului?

Altfel de ce ne-am aduce aminte unul de altul

când picăturile de lumină se lovesc de pleoapele noastre închise?

De fiecare dată când te sărut

stau cu ochii închiși

și îmi aduc aminte de viitoarele noastre săruturi...

Taină

Eu alergam prin părul tău
și mă jucam cu clipele minții tale.
Când tu plecai să dansezi cu delfinii
aerul din plămânii mei devenea greu de respirat.

În jurul tău erau oameni care încercau să-ți explice lumea,
prea mulți oameni care încercau să-ți explice lumea...

Alunecam printre ei ca un fum
șoptind discret sărutul meu anonim buzelor tale.

Și tu știai că stelele nu se topesc,
că zâmbetele nu se fac, se zâmbesc...

Teama mea

Îmi era teamă să-ți privesc chipul

ca nu cumva privirea mea prea atentă și fățișă

să spargă în mii de bucați 

porțelanul neprețuit al pielii tale.

Imi desfătam privirea cu reflexia ta...

Doar eu și Dumnezeu eram de față,

doar eu și Dumnezeu priveam reflexia ta..

Îmi simțeam pieptul neîncăpător.

Cum ar fi putut oare să încapă într-un piept atât de mic

inima mea atât de plină de tine?

Aveam senzația că Dumnezeu și cu mine

eram singurii tăi amanți

și îmi era teamă să te privesc.

Numai Dumnezeu și cu mine știm

cât de teamă îmi era să te rănesc...

Alint

Știu că te-a rănit ceva atât de tare în trecut

Încât plămânii iubirii tale răsuflă greu

Și ceva nedefinit te oprește...

Știu...

Știu că mâinile tale tremură

Și te simți singură.

Știu că înăuntrul tău sunt lacrimi bine păstrate,

Cele mai curate lacrimi ale tale...

Știu că ți-e teamă să nu le plângi în van.

Știu...

Rămân...

Alint...

Eros

Tu erai o frunză ruptă în căutarea unui copac

Eu eram un copac în căutarea unei frunze...

Tu erai ultima frunză rămasă

Iar eu unul dintre copacii care mor.

Tu erai frunza cea mai frumoasă

Nu pentru că frunzele sunt întotdeauna frumoase

Ci pentru că tu erai cea mai frumoasă frunză.

Gândul că  ar putea să nu mai bată vreodată vântul mă întrista.

Tu erai o frunză ruptă...

Eu eram un copac...

Antideparte

Degetele mele alunecau pe pielea ta

Asemeni unor picuri de apă

Și fiecare picătură de apă

Din fiecare ploaie

Sunt degetele mele

Pe pielea ta.

Tu ești undeva departe

Pe altă planetă

Dar mie nu mi-e teamă

Fiecare picătură de ploaie

Sunt degetele mele.

Sângele tău alunecă prin tine

Cum degetele mele pe pielea ta.

Și nu ți-e teamă de ploaie,

Sunt degetele mele pe pielea ta...